Tenerife, o destinație de vis pentru mulți turiști, cu peisaje spectaculoase, plaje aurii și un climat perfect pentru vacanță. Sau așa mi-am imaginat eu că va fi… până când am ajuns acolo și am reușit să creez una dintre cele mai memorabile vacanțe ratate. Poate că nu era perfectă în sensul tradițional al cuvântului, dar, fără îndoială, a fost una care m-a învățat câteva lecții importante și care mă face să râd de fiecare dată când o povestesc.

Ziua 1: Soarele a zâmbit… dar nu la mine

Călătoria a început destul de promițător. Am ajuns pe insula Tenerife, iar la prima vedere totul părea perfect: soarele strălucea, aerul cald mângâia pielea, iar peisajul era impresionant. Am ieșit din aeroport și m-am îndreptat spre hotelul meu, unde am descoperit că nu mai aveau nicio rezervare pentru mine. După câteva minute de confuzie, mi s-a spus că „nu am confirmat rezervarea” (ceea ce, desigur, nu am realizat că trebuia să fac, într-un colț de e-mail uitat).

Așa că am început vacanța cu un frumos „tur al orașului” în căutarea unui alt hotel. În cele din urmă, am găsit ceva, dar nu înainte de a face câțiva kilometri pe jos, pe o căldură infernală, sub soarele canarian. Aproape că am înlocuit „relaxarea pe plajă” cu „turismul pe jos prin insulă”.

Ziua 2: Plaja visurilor, dar nu și a mea

În dimineața următoare, am decis că trebuie să îmi fac un plan mai bun și să încep vacanța așa cum ar fi trebuit. Am ales să merg la plajă, după ce mi-am cumpărat crema de protecție solară, șlapii și o umbrelă (pentru că îmi place să fiu pregătit). Totul părea perfect, până când am realizat că, în timp ce mă bronzam, m-am „întins” într-un loc unde valurile erau mult prea mari pentru un amator ca mine. Să înfrunt marea de una singură nu era o idee prea bună, dar totuși, cu toată determinarea mea, am ajuns să mă lovesc de valuri, să mă apuc de umflarea unei mingi de plajă care părea să nu se umfle niciodată și, desigur, să mă înfășor într-o pătură de nisip după ce am fost „mângâiat” de un val prea mare.

Am stat acolo, de parcă nimic nu ar fi contat, și m-am amuzat singur, în timp ce ceilalți turiști aveau o zi minunată, făcând surf sau plimbându-se pe malul mării.

Ziua 3: Drumul spre Teide – o excursie legendară… dar nu pentru mine

După două zile destul de „interesante” și cu un sentiment de înfrângere de la plajă, am decis că, poate, ar trebui să mă duc să vizitez Teide, vulcanul activ care este o atracție de top pe insulă. La început părea o idee grozavă, dar nu am anticipat niciodată cât de înălțat și dificil ar fi drumul până sus.

Înarmat cu o hartă veche și cu entuziasmul unei excursii pe munte, am plecat la drum, dar, din păcate, GPS-ul meu a avut o idee complet greșită despre ruta corectă. M-am trezit rătăcit pe un drum de munte, fără semne clare și cu o privire de ansamblu a peisajului mai mult decât adâncă (în sensul în care nici nu mai știam unde mă aflam).

Am făcut 4 opriri pentru a întreba localnicii și am reușit să ajung la destinație abia când soarele se ascundea, dar… din păcate, așa cum a fost și în zilele anterioare, nu am reușit să văd nici măcar un vârf clar al vulcanului. M-am „bucurat” doar de peisajul pe care îl vezi din mașina parcată.

Ziua 4: Căutarea unui restaurant perfect (și ratată cu stil)

În ultima zi, am decis că voi mânca ceva autentic și local. Ceva simplu, dar care să reflecte adevărata atmosferă a insulei. După câteva zile de incercări, am ales un restaurant recomandat de toți localnicii. Ajungând acolo, am descoperit că nu aveam suficienți bani pentru ceea ce îmi doream (mi-am calculat greșit bugetul din cauza „micilor” cheltuieli neprevăzute). În loc să mă relaxez și să mă bucur de mâncare, am început să mă simt un pic „jenat”. Restaurantul era într-adevăr minunat, dar eu eram un pic prea obosit și, evident, confuz de toată situația.

Până la urmă, am reușit să „compensăm” cu o gustare rapidă pe plajă, cu o băutură pe care nu o înțelegeam complet, dar care m-a făcut să râd.

În concluzie: O vacanță ratată… dar amuzantă!

Călătoria mea în Tenerife poate fi catalogată drept „vacanța ratată perfect”, dar a fost, fără îndoială, una memorabilă. Mi-am învățat lecțiile despre organizare, comunicare și despre „planificarea relaxării”. Deși multe lucruri nu au mers așa cum am sperat, rătăcirile și momentele stânjenitoare au fost parte din farmecul acestei vacanțe. Așa că, data viitoare, voi înfrunta orice vacanță cu mai multă pregătire, dar și cu mai multe râsete, pentru că unele vacanțe nu sunt despre a le face perfecte, ci despre a le trăi în toată complexitatea lor haotică.